Eu sunt nebunul ce traieste printre nebuni. Lumea intreaga e un ospiciu ale carui ziduri imaginare se intersecteaza doar in capul nebunilor compatibili. Sentimente care apar din senin si trairi cu miros de amintire.
Cate intrebari adresam in van in fiecare zi??? Si cate raspunsuri linistitoare si ilogice primim de la "insi" sau de la "insine"???
Ce castigam cand nu pierdem, decat viata, liniste si fericire - nesimtite pana in pragul infrangerii???
Partea plina a unui pahar gol este insusi paharul asa ca orice ar fi avem paharul, avem partea plina si rezistenta, avem viata - viata care se goleste si se umple dupa bunul plac si in functie de neatentie.
Orice sentiment este privit si simtit altfel de fiecare fiinta umana in parte. Ideile vin pe veceu. Ideile bune vin in momente de slabiciune.
E vorba despre mine. E vorba despre un "mine" pe care nimeni nu il cunoaste; un "mine" care se poate adresa oricui dar pe care nimeni nu il cunoaste.
In timp ce viciile, placerile si credinta trec fulgerator prin creierul patat de urmele lor, imi agat un fir de luciditate optimista si incerc sa merg pe el. Nu pot decat sa ma las purtat. Nu pot decat sa ma las condus. Nu pot sa nu am incredere in mine. Nu pot sa nu ma las in grija. Nu pot nici macar sa am gija.
Sunt responsabil si constient de iresponsabilitatile mele inconstiente.
Sunt o fiinta umana ce alearga prin ganduri si formeaza vise. Dar nu pot sa am incredere in visele altora. Nu pot decat sa intru si sa ies.
Dar daca totul e peisaj si de fapt doar moartea ne va trezi??
Imi doresc o ploaie de nori care sa transforme raiul in iad si iadul in paradis.
Ma gandesc ca daca nu m-as gandi intr-un final m-ar bate gandul sa incerc sa gandesc mai mult.
Nu e vorba de inteligenta...nu e vorba de experienta...si nici de influenta - totul e-o esenta.
Intre capete goale, idei revolutionare vin pe unde solare din circuite membrane...
Eu caut perfectiunea in paharul ciobit in timp ce privesc jumatatea plina.
Sunt extenuat capabil, bulversat, incomparabil.
Am mai murit la fiecare varsta dar moarte devine din ce in ce mai grea iar renasterea mai mult o speranta. Respir ignoranta in timp ce dau din coate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu