Craciun fericit si o iarna minunata! :)

Doar timpul naste monstrii si tot el ii omoara. Doar timpul naste eroi si tot el ii omoara. Doar timpul omoara. Sarpele lui Moise se poate infrupta oricand din sarpele ispititor.


“Sa renunti la puritate e ca si cum as vrea eu sa am un suflet.” – ursuletul de plus de pe noptiera

Imi trec degetele prin ganduri si le simt amprenta. Tactil in haosul perfect al sprancenei iubesti fiecare fir de par in timp ce alinti arcada. Ganduri zboara si se impletesc si se bat si tremura zburand in creiere si inspre cer.
“de ce?”
“mi-e dor!”
“pana cand?”
“imi doresc!”
“cum trebuie?”
“iubesc!”
“cine sunt?”
“sper!”
“cine esti?”
“ai rabdare!”
“sunt singur?”
“esti al meu!”
“sunt a ta?”
“te simt!”
Dar frigul intra prin colturi invizibile. Si curentul sfasie oase. Asa si cu portocala care nu mai este aceeasi. E doar un miros. Asa si cu timpul. Trebuie petrecut. Asa cum sunt gandurile. Asa trebuie sarbatorita trecerea lui, a timpului.
Dar stai…e cald…esti calda iar eu te inconjor. Si chiar si mirosul de portocala aduce gandul despre timpul ce a contat. Si chiar si timpul trece greoi dupa ce zboara. Si chiar si acum desi imaginam traim in realitate.

Iti simt apasarea din piept ce-mi striveste mie sufletul
Iar eu clipesc rapid si inghit in sec blestemandu-ma
Si trag in mine si tin si-ti sorb tot urletul
Si sper sa te refugiezi in mine iubindu-ma
Simt greata din filtrul tigarii ce scuipa venin
Si simt si ceata si viata cum trosneste in griji
Tac fricos sictirit intr-un colt band din vin
Scrasnind din dinti si sperand sa scap din chingi
Diavolul personal ma incearca si izbaveste
Cand imi pierd dumnezeul prin tine orbeste
Si ma scutura si ma goleste
De ratiune, emotii si m-amageste.
Prinde-ma de mana, de suflet si trage-ma langa tine
Caci cad din pat in timp ce-mi pierd iubirea
Si jos e un infern – imi vei simti durerea?
Si sus esti tu si ai toata puterea
Dar oare ai dorinta sa spulberi tacerea?
***
Cand ma atingi dispare gravitatia
Iar eu plutesc in toata constelatia
***
Acum tu cazi iar eu te privesc
Iti intind o mana si spre tine pornesc
Tu zbori fara sa stii daca in sus sau in jos
Iar eu inot rapid ca un amfiox
***
Plutind prin timp am devenit maturi
Acum avem vicii in loc de jocuri
Acum avem griji ce distrug puritatea
Acum avem lanturi ce controleaza libertatea
Atunci candva a devenit acum
Si toti orcum avem acelasi drum
Sunt diavolii care ne-nteapa si ne ispitesc
Si care teama de constiinta o iubesc
Dar noi suntem oameni si mai ales suntem doi
Si putem razbate prin iad cand suntem noi
Impreuna si sinceri in suflet
Putem face muzica din oricare tunet
Ia-ma de mana si lipeste-ti inima de-a mea
Si inchide ochii atunci cand vine noaptea
Si asculta-ma pe mine atunci cand tuna
Si priveste-ma pe mine cand fulgera
Ignora si frigul caci eu iti ofer caldura
Si ai incredere in sarutul meu ce durerea o curma
Dar pazeste-mi spatele sa nu ma doboare
Pentru ca atunci ai sa vezi cum dragul iti moare
Si nu ma lasa nici singur in noapte
Si nu te duce orbeste doar pentru soapte
Eu fac greseli si iti aduc lacrimi pe-obraji
Si spasme si palpitatii de placeri si de griji
Dar tot cu mine te simti in viata
Si tot cu mine te-agati de speranta.
Iubita draga te rog ramai a mea
Si-ti promit ca te voi incalzi cand va veni noaptea
In viata gandurilor tale e-o lume
Ce se pierde prea des in lucruri nebune
Ti-e frica, ti-e dor si-ti doresti toate visele
Pierzi din mers esenta si toate dorintele
Ai incredere in mine caci iti doresc binele
Dar am si eu un ac ca toate albinele
Si nu vreau sa mor si nici sa-ti fac rau
Vreau doar sa faci parte din sufletul meu.
Sa-ti spun ca te iubesc ar fi prea putin
Dar trebuie sa simti caldura ce-n suflet o tin.
Imi urla egoul in mine de drag
Imi scutur coama, arat coltii si apoi rag
“cad in abisul conceptului de gand ce-mi poarta sufletul prin tine luat de vant!”


Bradul de Craciun se materializeaza langa mine si portocale pocnesc in aer in timp ce-n soba lemnele incep sa trosneasca. Am visat sau tocmai am adormit? Eh…nu mai conteaza. Tu esti aici si nu luam cina impreuna. Luam Craciunul chiar daca sunt doar senzatii exterioare. Mirosim bradul si portocala. Ne bucuram de caldura caminului si de zapada ce nu ne atinge. Hai sa iti desfaci cadoul. Daca Mos Craciun e adus de coca cola, pe mine de ce nu m-ar fi adus barza si cadoul de sub brad e doar o dovada a faptului in sine ca exista...ca existam. Hai sa credem in Mos Craciun, hai sa aprindem lumanari si sa impodobim bradul – lasa-ma pe mine sa pun steaua din varf, hai sa desfacem cadouri si sa punem masa. Uite ce frumos cad fulgii de zapada pe acorduri de colinde!

Explozie sinaptica

In sunete grave eu ma transform, si-ti intru in vise si ganduri uniform
Si-ti cuprind gatul cu palmele-mi fine in timp ce tu iti infigi dintii in mine
Iti am toata viata in maini si-ti controlez placerea in timp ce tu imi amplifici durerea
Tactil iti masor trupul ca un sculptor orb si toata respiratia cu arodoare ti-o sorb
Tu ma strangi intre coapse prea tare iar eu pe gat iti las o vanataie
Te patrund si-ti simt interiorul - tu ma saruti si-mi simti fiorul
Ma inghesui in tine plin de iubire si dorinta si uit de pacate si de pocainta
Tu urlii-n soapta sunete surde iar eu iti musc buzele crude
Suntem un intreg ce palpeaza si emana caldura – un univers ce d’abea mai indura
Atata dorinta si iubire si emotii iar sudoarea si muschii si sunete si comotii
Se amesteca totul fiind un mecanism al placerii carnale cu substante, secretii si chimicale
*****
Explozia nascatoare de noi universuri si de pacate si simple resturi
Ne tulbura neuronii si ne hraneste hormonii…
*****
Acum stam intinsi unul in altul si respiram amestecandu-ne suflul
Si contemplam si ne-amintim cum am imbratisat vazduhul
Si sentimente si ganduri ne bucura spiritul
Si substante din noi renasc sfarsitul
Iar eu in sunete grave ma transorm
Si cad in abis si-n vis uniform
…

PSIHOPATUL DE RAND - randuri de psihanaliza

Culori distorsionate-n sunete pale ale sinapselor neuronale din diferite cicluri mentale supuse ideilor letale de a ucide cu sange rece o floare. In partea finala din crima colosala apare grimasa faciala ce ironizeaza actiunea formala transformand-o in dorinta fatala nascuta din nevoia carnala dusa in suflet ca o povara. Frustrarea inconstienta actioneaza cu inconstienta la o intensitate lenta facand-o permanenta printr-o constienta tenta de actionare latenta respingand ideea impotenta de a avea o traire decenta. Introvertirea mintii inguste nu face decat sa ilustre ideea unei suste de a lua decizii juste ce doar cerebelul poate sa le guste.

Rationamentul unei lumi real-imaginare (sau Excremente mentale 2)

Extraterestru. Extra terestru. Ce este extraterestru? Ce este extra terestru? Copacul sau macaraua? Metroul sau cascada? Pomelo sau marul? Gripa sau paracetamolul?


Religia este doar o chestie imaginara bazata pe faptul stiintific si adaptata in fuctie de traditie si gust. Fiecare si-a "imputernicit" zeul si credinta dupa traditia si gusturile impuse inconstient in functie de pozitia de pe glob. Deci religia nu este decat un sistem de aparare instinctiv de care omul nu se poate lipsi pentru ca-i usureaza intelegerea stiintei exacte si are nevoie in subconstient de libertatea de a alege. Ca ultima concluzie pot spune ca desi, asa cum stim cu totii, Adevarul este unul singur, noi toti avem nevoie de dezbateri si negari pentru a simti ca traim cu adevarat intr-o dulce minciuna. Si nu asta ne face rai; asta ne face naivi si limitati.


Noi suntem miezul infinitului. Suntem bine stransi intre macroinfinit si microinfinit. Ne nastem din microinfinit si evoluam prin moarte catre macroinfinit.


A fi sau a nu fi? A fi om sau a nu fi masina? A fi liber sau a nu fi comod? A fi sanatos sau a nu fi in apropierea unei farmacii? A fi in viata sau a nu fi in acte? A fi bogat sau a nu fi cumparat? A fi milostiv sau a nu fi batjocorit? A fi de partea cui? A nu fi!


Nu exista Dumnezeu si Diavol. Dumnezeu si Diavolul sunt fiecare din noi. Ei trebuie gasiti, intelesi, acceptati si apoi echilibrati. Noi suntem oameni. Noi suntem materie vie. Tot ce este viu pe planeta este natural. Inafara de modificarile genetice. In viu se gaseste Dumnezeu si Diavolul. In viu modificat genetic se gaseste Dumnezeu si Diavolul. Sa traiesti fara sa te intrebi cine si unde este Dumnezeu si Diavolul este ca si cum nu ti-ar pasa de persoana ta. Nu trebuie sa crezi doar in Dumnezeu sau doar in Diavol. Trebuie sa crezi in tine si sa-i gasesti pe Ei. Cei ce cred in Dumnezeu clar nu cred in Diavol – si invers. Cei ce cred in Dumnezeu, desi pe Diavol il recunosc, spun ca nu cred in el. La fel si cei ce cred in Diavol. Cei ce cred in Dumnezeu nu cred in ei insisi. La fel si cei ce cred in Diavol. Ateii nu cred nici in Dumnezeu nici in Diavol. Ei cred in ei. Dar nu este de ajus sa crezi in tine si atat. Trebuie sa crezi in Dumnezeul si Diavolul din tine. Daca nu iti pui intrebari deloc despre ei si nu incerci sa ii gasesti undeva si sa le afli misiunile, esti ateu si esti pierdut. Este ca si cum o crima s-a petrecut si victima este taiata marunt, deci nu se stie cine e, iar criminalul este de negasit. Tre sa sapi, sa cauti probe, sa te gandesti, sa muncesti, sa cauti, sa pui toate stiintele laolalta astfel incat sa ajugi sa stii cu siguranta cine e victima, sa gasesti criminalul, si sa afli cum si de ce s-a petrecut crima. Sa o intelegi. Exact asa este si cu Dumnezeu sau Diavolul. Tre sa sapi, sa cauti probe, sa te gandesti, sa muncesti, sa cauti, sa pui toate stiintele laolalta astfel incat sa ajungi sa stii cu siguranta cine este Dumnezeu, cine este Diavolul, si sa afli cum si de ce sunt si sunt acolo unde sunt. Sa-I intelegi. Nu te limita la ce a spus o singura persoana, sau la ce transmite o anumita religie sau stiinta sau teorie. Ia-le pe toate, amesteca-le cu grija si apoi scoate din ele ce-i mai bun, pune unde se potriveste si apoi arunca tot ce a fost si a ramas in plus din toate. Exact ca atunci cand mananci diferite tipuri de mancare iar in stomac se face amestecul, el reusind sa le dizolve, sa le marunteasca cu ajutorul sucului gastric ca apoi organismul sa-si ia ce are nevoie ca sa-i fie bine iar apoi ce ramane si ce nu e bun din tot ce a fost, sa fie dat afara. Desi uneori poate produce discomfort.


Razboiul cel mai greu este intre realitatea exterioara fiind perceptia exteriorului asupra eului (si invers) si realitatea interioara adica perceptia interiorului asupra eului (si invers). Totul sta in puterea de a accepta lupta si de a invata din ea. De fapt asta fiind formarea si evolutia individului. Dementa apare atunci cand se neaga castigarea sau pierderea unei batalii. Constiinta moare si egoul urla sau constiinta rabufneste si egoul moare.

Alergatorii de rand...

alerg pe pista asta de ceva timp. viteza constanta. uneori alerg mai repede. alteori mai incet. alteori imi vine sa ma opresc sau sa alerg peste puterile mele. depinde cum ma simt si ce mananc sau beau. si cand te gandesti ca nu folosesc nici macar un muschi. da, fruntea e singura ce sta in frunte. caci mintea este cea care-i pe pista. si da...urechile-mi sunt lungi, bruscate de viteza ei. ma uit drept si'n orizont se vad multi multi multi urecheati. altii mai aproape, altii mai departe. ma uit in spate..la fel. o multime de urecheati cu fruntile tuguiate. unii mai aproape, altii mai departe. in stanga si'n dreapta la fel. dar destul de departe. stai! ce naiba se materializeaza pe culoarul de langa mine? pff..inca un urecheat. ah, dar e bine, am cu cine vorbi. dar nu ma vede. "hei!!!! hei!!!! uite-te peste strada!! helloooooo!!!! ma vezi?? uite iti fac cu mana. de ce alergi pe langa mine??? am mai vazut alergatori asa cu urechile crescute. dar departe pe pista asta mare. ce cauti aici, te-ai ratacit??? hai sa discutam asa din mers ca oricum nu e o intrecere. toti se bucura; si noi si cei din fatza si cei din spate. dar trebe doar sa fim pe piste apropiate ca altfel ne panicam si suntem nevoiti sa reducem viteza...sau sa alergam mai tare...dar e posibil sa cadem si sa nu mai putem alerga niciodata. deci ce faci?:)..vai da ce ti-au crescut urechile...si ti s-a intins pielea pe fatza. ai vazut cum e sa plangi? lacrimile ti se imbratiseaza la spate. dar ai vazut cum e sa razi? te ineci cu aerul dar grimasa fetei se extinde. parca te bufneste rasul si mai tare. de ce nu vorbesti?? ah...esti o minte ocupata. te tot uiti in spate. dar tragi asa tare de tine sa ajungi si mai in fata. ti-am spus...nu e o intrecere. si chiar daca ar fi; tu nu ai nimic de castigat. doar pariorii de pe margine care nu alearga niciodata si se leaga de noroc. si publicul in general care se uita. au satisfactia lor. nu stii la ce se gandesc. tin cu unu, cu altul. uite-te la mine si vorbeste-mi. spune-mi de ce iti este frica si la ce speri. spune-mi macar daca iti plac fluturii. sau tantarii. dar substantele ce ne sunt aruncate din public??ai vazut, unele te obosesc, altele te incetinesc, altele iti dau putere. sa ai grija sa nu iei tot ce ti se da. daca ai ajuns aicea. sper sa nu te sperie daca te uiti in jos si vezi cum de fapt pista alearga. da, suntem ca niste hamsteri. fiecare cu rotita lui. dar uite-te in sus. vezi cati sori si cate lune si stele si nori si tot ce mai vrei tu sa vezi exista??? hai, stai usor, uite-te la mine. daca tot te uiti atat de des in urma, arunca o mana si trage ce vrei de acolo..dar nu incetini ca pierzi si dispar si lunile si sorii si stelele si tot pierzandu-ti puterea de a vedea tot ce exista si cum vrei tu. ai grija ca ma in spate e noroi. si mai in fata e un fel de noroi. e nisip de fapt. tre sa ti placa marea. tu ce crezi ca ne asteapta in fatza de tot?? eu cred ca in sfarsit ajungem sa sarim in piscina. in mare de fapt. de inotat toti inotam ca doar asa ne-am nascut, inotand. eu am sa tac acum. astept sa spui ceva, orice, ca doar discutam. spune-mi, stii cine a tras cu pistolul cand ni s'a dat startul? sau cine o sa traga cu pistolul sa ne dea startul la inot? spune-mi parerea ta si-ti voi spune si eu ce cred."

EGO [!]

Sunt prins in trupul asta uman
Acoperit de invelis material
Sa ma deosebesc de animal
Si brutal ma izbesc de felurite bariere
Si mi pun limite si ochelari sa nu ma sperie
Ma tarasc spre natura pentru o libertate mincinoasa
Dar pamantul si iarba asta’i atat de taioasa
Ma zgarii de proprii mei atomi
Pe spate ma zdruncina fiori
Cunosc limba si cuvintele le asez cu ratiune
Si urlu indurerat si frustrat de o intreaga natiune
Imi simt radacina dar uit s-o pastrez
Alerg pe asfalt si chimic ma tratez
Sunt lucid in propriile’mi vise
Dar visator cu acte scrise
Sunt prins intre bani si hartii ce-mi poarta numele
Sunt condus de calculatoare prin niste numere
Sunt inscris si am coduri ca o inventie limitata
Sunt gol si ma sperii de viata-mi furata.
...
Si ma calmez cand ma simt dumnezeu
Si ma bucur cand il ajut pe aproapele meu
Si zambesc cand pot insela cu naivitate
Si ma simt in viata cand dumnezeu imi da dreptate
...
Si mai des iar imi cad stanci intre urechi
Si mai ales in cel de-al treilea ochi
Nu ma suport cand iubesc omenirea
Sunt un suport ce-ar tine nemurirea
Ma zbat, fut palme si arunc cu bani
Imi pierd din simturi si cativa din ani
Din exterior sunt bombardat cu nume si substante
In interior sunt tapetat cu urme de gloante
Spun ce simt si nu-mi place sa mint
Dar sunt mintit de cei ce nu ma simt
...
Si iar imi simt sufletul curat
Si din nou il las pe mutant
Si ma ridic la rangul de zeu
Si va privesc hohotind de pe curcubeu.
...

Anal

Geometrie la nivel neuronal
Situata abaxial
Fata de gandul abisal
Intors accidental
In stangacia nervului spinal
Modificat in timp ancestral
Si greseli in sistemul binar
Ale unui flux mental
- Letal –
Constructie la nivel cerebral
Intr-un spatiu vectorial
Al unui circuit universal
Transmis verbal
In material
- carnal -
Instinct animal
Antigravitational
Transmis apetal anual
In universul brutal
Dintr-un microscopic opal
Cu un scop fatal
Asupra soarelui pal.
Un sentiment terminal
Se aseaza colosal
Si paravertebral.
Un fascicul partial paraxial
Intra paradoxal
In ochiul mental
Ca un tricocefal.

...

Controlez controverse convertite in averse
De frustrari culese din ganduri inverse
Ale unor cai alese de suflete sterse
Incepand sa nu-mi mai pese…

Excremente mentale

Eu sunt nebunul ce traieste printre nebuni. Lumea intreaga e un ospiciu ale carui ziduri imaginare se intersecteaza doar in capul nebunilor compatibili. Sentimente care apar din senin si trairi cu miros de amintire.


Cate intrebari adresam in van in fiecare zi??? Si cate raspunsuri linistitoare si ilogice primim de la "insi" sau de la "insine"???


Ce castigam cand nu pierdem, decat viata, liniste si fericire - nesimtite pana in pragul infrangerii???


Partea plina a unui pahar gol este insusi paharul asa ca orice ar fi avem paharul, avem partea plina si rezistenta, avem viata - viata care se goleste si se umple dupa bunul plac si in functie de neatentie.


Orice sentiment este privit si simtit altfel de fiecare fiinta umana in parte. Ideile vin pe veceu. Ideile bune vin in momente de slabiciune.


E vorba despre mine. E vorba despre un "mine" pe care nimeni nu il cunoaste; un "mine" care se poate adresa oricui dar pe care nimeni nu il cunoaste.


In timp ce viciile, placerile si credinta trec fulgerator prin creierul patat de urmele lor, imi agat un fir de luciditate optimista si incerc sa merg pe el. Nu pot decat sa ma las purtat. Nu pot decat sa ma las condus. Nu pot sa nu am incredere in mine. Nu pot sa nu ma las in grija. Nu pot nici macar sa am gija.


Sunt responsabil si constient de iresponsabilitatile mele inconstiente.

Sunt o fiinta umana ce alearga prin ganduri si formeaza vise. Dar nu pot sa am incredere in visele altora. Nu pot decat sa intru si sa ies.
Dar daca totul e peisaj si de fapt doar moartea ne va trezi??


Imi doresc o ploaie de nori care sa transforme raiul in iad si iadul in paradis.


Ma gandesc ca daca nu m-as gandi intr-un final m-ar bate gandul sa incerc sa gandesc mai mult.


Nu e vorba de inteligenta...nu e vorba de experienta...si nici de influenta - totul e-o esenta.


Intre capete goale, idei revolutionare vin pe unde solare din circuite membrane...
Eu caut perfectiunea in paharul ciobit in timp ce privesc jumatatea plina.
Sunt extenuat capabil, bulversat, incomparabil.


Am mai murit la fiecare varsta dar moarte devine din ce in ce mai grea iar renasterea mai mult o speranta. Respir ignoranta in timp ce dau din coate.

Interior

Prin energie incerc sa ies
Sa rabufnesc
Imi simt forma si invelisul
Simt raceala dar nu si taisul
Imi doresc libertatea
Si detest ascunzisul
In care sunt prizonier
Carnal material – uman
Sentiment ascuns al radacinii
Las totul in slujba omenirii
O energie ma tine prins
Incatusat
O exteriorizez in interiorul
Plusat
Alerg in universul meu
Limitat
Ranile-mi zambesc fortat
Iar eu care sunt mort
Traiesc resemnat..

Tablou

Doua oglinzi unite ce tin strans un cosmos ce palpeaza
Doua imagini chinuite ale religiei ce ne tradeaza
Doua inimi lovite de tehnologia ce le capseaza
Doua sexe ranite de limba ce le castreaza
Doua cranii bubuite de ganduri ce tenteaza
Doua lanturi ruginite ce leaga totul si compenseaza
Doua rauri serpuite ce le corodeaza
...
Totul pe o tabla de sah...

Numara ma!

Numar.
Totul e un numar.
Iar eu am obosit sa numar.
Si daca zilele-mi sunt numarate
Cine le numara?
Si daca timpul nu exista decat in realitate
Atunci eu vreau dreptate!
Acum sunt ieri si poate poimaine am sa-mi traiesc sfarsitul
Si daca m-am nascut atunci, cine mi-a numarat timpul??
Peste ani am sa revin si-am sa ma nasc tot atunci
Si-am sa urlu liber cele 10 porunci
Si pot sa scuip pe cruci si icoane
Cu dragoste si senzatie de foame
Nu-i asa ca limitat am sa urmez exemple?
Si ingandurat am sa caut argumente
Dovezi si raspunsuri pertinente
Si-am sa urasc defecte…
Si daca totul e scris inseamna ca in cuvinte exista o lume
Un univers in care controlul se poate pierde in lucrurile bune
Deci realitatea exista doar in imaginatia creatorilor
Si tot ce e rau e din cauza erorilor – greselilor
Eroi nu exista doar suflete extrovertite
Trupuri ranite, invelisuri carpite
Confuz ma asez in viata-mi numarata
In mine urla infinitatea curata
Iubirea uitata
Viata furata..
Iar timpul…timpul sta pe loc
Nici nu exista
As vrea sa-i pot da foc
Si focul persista
Iar daca ploaia va veni am sa traiesc prin ea
Si caldura de-o sa vina am sa m-anvelesc cu noaptea
Numara-ma pe mine! Numara unu la nesfarsit
Si daca mai cade unu ai sa vezi ca tot unu va urma
Si ai sa vezi crispat, ingandurat, uimit
Ca numarand nu ma vei putea curma
Ma las prada vantului ce nu se numara
Si ploii si soarelui si locului cu umbra…